In zare se vede o pala de jar
Ma cheama a jale...
Pornesc (in zadar?) sa-mi dea indrumare.
Si-mi sufla speranta ce respira chemare.
Si ruperi de ganduri au dat apoi navala.
Epitaf gravat pe cruce de gheata,
Asezata in mijloc de vara.
Amintire de mine va aduce cat sufla,
Cat nu... va aduce folosul de apa.
Se-nghesuie-acum la asta mormantare,
Doar eu, al meu gand si o cuvantare
Ce-mi spune incet cum a fost mai bine..
Se lasa seara caci soarele rasare,
Si visu-mi in noaptea-si se duce -departe, departe...
La galop chem uitarea s-acopere rana,
Si vine, si vine... dar inca nu la mine..
Acum stau sa-mi plang
Mormatul de fum,
Si-mi plang nemurirea(?).
Speranta e moarta, gramada de scrum...
Da-i pasarea pheonix...

09.01.2004
Dedicata Monicai...