În genunchi stau cuvintele limbii române, rugându-vă în lacrimi de dor să înviati...dar mi-e teamă că doar nepăsarea, alene vă îndeamnă cu inima gând pe aiurea s-o luati...
Un mare, urias chiar - scriitor spunea că visează în limba maternă...în limba română...desi cunostea si scria în mai multe limbi ale acestui pământ...Si totusi să fi ACASÃ si să scrii vise - cam asta este totusi poezia..întrr-o altă limbă...mult mai săracă decât limba care ti-e mamă, mi se pare nedrept...dureros...si plâng cuvintele limbii române după iubirea copiilor gata de înstrăinare...poti pleca în toată lumea, poti lua viata de la inceput orinude...dar când ajungi să nu mai visezi (scie poezie) în limba în care te-ai născut...esti deja orfan pe pământul acesta...iertati-mă...e bine să cunoasteti cît mai multe limbi...dar e atât de minunat să sti a respira sufletul limbii mamă din care te-ai zămislit pe lume... Iertati-mă...nu-i nevoie să-mi dati dreptate...poate gresesc eu...desi mă îndoiesc...de greseală...dar nu de iubire...