dacă nu aș fi îngrădit în sufletul meu
un loc înverzit și un izvor
unde tu să stai și din care să bei
apa limpede și rece
când obosită ești sau supărată ești ori fericită

dacă nu aș fi pierdut zăvorul acestui lăcaș
și înăuntru dacă nu te-aș fi închis
acum zilele ar fi mai libere
și nopțile fără gânduri ar fi

nu ar mai trebui să mă împart în două
totul în grădina înverzită lângă izvor
și dincolo nimic aproape nimic

și tu m-ai fi iubit în continuare
și nu mai m-ai fi certat
chiar dacă prin viață trecând
în urmă las numai erori



(cândva)