A iubi inseamna a intruni in sine toate contradictiile, inseamna a gasi alinarea proprie in suferinta celuilalt si invers. Inseamna a inceta a gandi pentru sine. Inseamna a gasi un scop pentru orice lucru, un scop regasit in fiinta alaturata. Inseamna a impartasi fericire, tristete, lacrimi si zambete – numai unei singure persoane. Poti spune ca iubesti doar atunci cand simti ca persoana de langa tine iti da putere sa urci pe un adevarat piedestal al non-singuratatii, al fericirii, al dragostei. Atunci cand lupti pentru fericire, doar atunci poti spune ca meriti sa iubesti si sa fii iubit. Iubesti si esti iubit doar atunci cand in toata multitudinea de sentimente, gesturi, vibratii si priviri se simte suferinta si in acelashi timp dorinta de a merge mai departe. Nu trebuie sa consideram ca impreuna cu primul fior apare adevarata dragoste. Fior dupa fior se naste, printr-o nevoie nemasurata de protectie, de iubire, de apartenenta, de frica … dar in acelashi timp de placerea imediat urmata suferintei. Suferinta este cel mai important pas spre iubire, asta pentru ca dupa suferinta vine alinare si de la cine ar putea veni acea alinare daca nu de la persoana ce-ti sta momentan alaturi? Si spun momentan pentru ca in ciuda faptului ca fericirea ne dorim sa tina o vesnicie ea tine doar o clipa, un moment, dupa care se stinge din cauza umbrelor necrutatoare si in final, dupa acel tumult de lumini si umbre, de lacrimi si zambete, de bine si rau …. Fericirea revine alaturi de cel mai puternic si primordial sentiment: IUBIREA. Iar daca maretul si unicul sentiment nu insoteste din ambele parti fericirea, atunci se va instala ura, asta pentru ca asa e alcatuit omul din zilele noastre, el nu poate decat iubi sau uri. Nu poate fi indiferent…pentru ca omul insusi detesta indiferenta. Acest lucru ne indeamna gandirea inspre realitate, inspre trezirea brusca si ireversibila din visare si astfel, chiar daca nu ne dam seama trebuie sa invatam nu sa visam ci sa iubim, fiindca iubirea neimplinita n-a fost, nu este, si nu va fi niciodata o iubire adevarata, ci doar o amintire suferinda, o rana ce se vindeca foarte greu fiindca a ajuns sa patrunda in sange, in sufelt, ininima … si doare.