poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-09-29 | |
suntem indoctrinati de mici cu tot felul de tampenii. religiei ii voi consacra un intreg text, asa ca sar peste ea. dar basmele nu scapa. cum e acolo? binele invinge raul, baiatul bun il bate pe cel rau, iar intre recompense e si perfecta fiica a imparatului. sentimentele lor sunt irelevante. cum sa nu-si doreasca el sa imparateasca? iar ea e cea mai ... din timp & zona. poate ca basmele de fapt caricaturizeaza tendinta femeilor de a fi atrase de barbatii cu muschi si alte talente conexe, nu de cei care-si omoara timpul cu unelte de scris, spre exemplu. si a barbatilor de a accepta o femeie frumoasa pentru pozitia adiacenta. sau tot a lor de a-si dori neaparat o frumusete langa, bogata cu atat mai bine.
baiatul creste, bineinteles ca e indragostit, ca toti colegii de altfel, de colega din banca a doua care arata ca scoasa din cutie si ia mereu nota maxima desi nu tot timpul raspunde perfect. colega de banca are ochelari si prea mult vrea sa vorbeasca cu el, o baga in seama doar cand ii trebuie vreo tema sau la lucrari. mai scapam de niste timp, frumoasa clasei e mereu cu baieti din clasele mari, intre timp si colega de banca si-a corectat vederea [sau macar si-a schimbat ochelarii] si nu e nici ea rea deloc, dar o intereseaza doar studiul, oricum personajul nostru isi doreste o fiinta perfecta. eventualele amanunte imperfecte care se ivesc pe parcurs sunt trecute prin foc si sabie, apoi ignorate, doar e nevoie de antrenament si experienta. doar perfecta merita totul, restul sa se simta onorate si sa-si astepte fraieru' care le-a vedea fara cusur. o vacanta candva, o singura camera pentru toti, fata care in momentul respectiv candideaza serios la incadrarea in tiparele perfectiunii se descalta. bancurile inter-masculine despre adidasi si bocanci sunt cam cunoscute. mai deschidem geamul daca e neaparata nevoie, incaltarile pot dormi si pe dinafara usii, nu-i mare problema. dar fetele nu se incadreaza in tipar. credea el, pana acum. iar ramane fara obiectiv, dar asta e, arta cere sacrificii. iar daca acum nu mai sunt balauri si zmei, singuratatea e capcaunul care trebuie ucis pentru primirea perfectei. alt episod, suspecta e singura acasa si-l cheama, el vine, ea e chiar perfecta, stie totul, baiatul e in al 'spelea rai, dar un sarut pierdut printre altele se incheie cu o euctatie. barbatii-s porci si beau numai gazoase! nu va grabiti cu concluziile gresite! ea a fost! nu e perfecta! n-o s-o lase chiar in mijlocul actiunii, dar nici prea multe nu-i vor urma, perfecta trebuie cautata in continuare. poate ca e ea... ochi perfecti, corp de revista, par care te indeamna sa-l ravasesti, buze care te chinuie sa te abtii sa nu le gusti aici, ce picioare, ce sani, ce-i plac glumele mele, ma priveste in ochi, hai s-o urmaresc, se duce incet incotrova, poate ca-mi cere din ochi s-o urmez... mda, poate-i e nevoie de vreo cosmeticala, desi e perfecta. intru si eu dupa ce iese, oricum era cazul sa-mi mai fac niste loc pentru sampanie. ce frumos mi-a zambit, vin imediat sa te caut, doar sa.. degeaba a deschis geamul. cum poate iesi din ceva atat de frumos asa ceva? peste alte zile/luni fosta isi intalneste fosta colega de banca pe strada. de fapt el o remarcase in contextul continuei sale cautari, iar ea l-a salutat si fara sa stie cine e si de unde-l stie a intrat in conversatie. ma marit, uite o invitatie, o citeste si ramane blocat, da, e fosta colega de banca, dar cine s-ar fi gandit ca din slabanoaga aia ochelarista o sa iasa adevaraciunea asta care vorbeste cu mine? nu-i plac nuntile, dar tot s-a dus. sora miresei s-a mirat foarte sa-l cunoasca. si dupa ce l-a cunoscut pe asta, tot la tine se gandea. abia dupa vreun an a acceptat sa iasa cu el si i-au mai trebuit doi si ceva ca sa-i accepte cererea-n casatorie. eram foarte curioasa sa te cunosc, dar nu s-a potrivit nicicum. chiar niciodata nu ti-a placut de ea? a trebuit s-o jignesti tot timpul? sau e forma voastra hipermasculina de a va masca sentimentele? n-am stiut. iar de cand nu mai suntem colegi n-am mai cautat-o. esti cel mai mare fraier. nu te urasc pentru ce i-ai facut, o merita pentru ca e si ea la fel, sa stii ca va potriveati. dar de ce-ai venit singur la nunta? eroul nostru merge acasa trist. nici macar nu s-a imbatat. ce sens avea? sa se apuce sa-si arda cartile din copilarie? ar fi o optiune, dar ce rezolva? si se scufunda-n lectura unui roman al lui Sabato. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate