- Ce te bagi, bă, în fața mea ?

Mă întrebă îngerul.
I-am rupt aripile cu lumânarea și mi-a mulțumit că l-am vindecat de purism, mi-a mulțumit că nu mai stă la coada în fața porților. Urmez. Privesc cu coada . Ochiul la îngeri să nu țină lumânări. Zâmbetul murdarește norul pe care scrie "Welldone".

Ilie mă strânge de mână iar Dumnezeul de gât. Știa de la Petre. Acum fac flotări în propria-mi murdărie și e cel puțin interesantă nesimțirea altora. Urmează analogia. Mă ridic în hohote de râs odată cu norul și dau un cap, doua, trei de tavanul fals al cerului, patru când văd fără să vreau toate stelele odata.

- Închide ochii! Secretul cerului îl știu doar eu!
Dumnezeul are coarne.
Mă întreb, i-le-pune cineva ?