poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-09-26 | |
Aș dori să povestim puțin despre forme. Eu și cu mine. Vino și tu , dacă-ți face plăcere să povestești cu noi.
Asta, pentru că formele mă îngrijorează. Cred că nu le-am înțeles deplin niciodată. Când îi povestești cuiva despre ceva, în primul rând trebuie să fi înțeles tu, cât de cât, din ceea ce vrei să explici. Stai un pic să mă scarpin. Când eram mic am avut urticarie. Numai de la găinile albe. Dacă mâncam ouă de la găinile roșii n-aveam nimic. Acum, trebuie să mă spăl zilnic pe cap, că altfel mă mănâncă părul. Un prieten tocmai mi-a spus să nu mă spăl vreo două săptămâni, să mă duc undeva la țară, că după aia... El zice că nu se spală nici pe picioare când stă la țară. Am avut curajul să mă duc de multe ori pe mâna lui și, zău, a fost întotdeauna bine. Ba, uneori, au fost chestiuni de viață și de moarte. De asta-l cred! Gândesc că, forma este insuficiența materiei de a înțelege infinitul. Iar dacă infinitul are sens numai dacă timpul are sens, adică dacă există secunda zero, atunci, forma este neputința de a accepta Creatorul. Mai nou mă mănâncă, undeva departe, Brâncuși. Tipul ăsta a fost atât de generos, încât, știind foarte bine incapacitățile materiei, i-a dăruit infinitului o formă. Cu ce preț, însă... Nici nu știi ce rău este să te scarpini de brâncușită. Și Nichita se scărpina de asta. Mă mănâncă rău în găurile negre ale Universului, unde, eu cred, se întâmplă totul. Acolo poți să alegi dacă vrei să ai formă sau nu. Dacă vrei să fi spirit doar... De fapt, cred că, noi alegem aici pe Pământ, prin faptele noastre. Cu culorile este mult mai simplu. Ele sunt infinite, iar când sunt bine amestecate fac Lumina pură. De aia n-am să colorez niciodată în Lumină pură nici o formă. Apropo: Ce formă are urticaria? Dar brâncușita? Vezi că nu știi... Parcă încep să mă simt mai bine când îmi dau seama că nu știu ce formă are urticaria. Oare de la ce găini am făcut brâncușita? Doar n-o fi fost de la "Cloșca cu puii de aur"? Pentru mine, o piatră înseamnă mai mult decât a putut să cuprindă forma ei. Așa de pildă, înseamnă neputința de a ridica mâna și a lovi, înseamnă pilda de a-l cunoaște pe Învățător, înseamnă sânul umed al unei fântâni, înseamnă Luna din visele fetelor de mărit, înseamnă mâna de țărână care se aude mai dureros. Înseamnă Piatra Craiului, vecină peste munte cu Peștera Urșilor. Înseamnă râul care o fericește și-i dă bucuria de a trai. Cu florile mă împac bine pentru că ele schimbă forma pe culoare și culoarea pe parfum, parfumul pe țărână, apoi se duc un pic prin găurile negre unde sunt făcute pești să viziteze pietrele, să știe cum miros. De asta peștii sunt făcuți muți, să nu povestească nimănui cum miros pietrele. Și, mai apoi, peștii ajung în găurile negre și le sunt schimbați solzii în flori cu miros de pietre. Dacă m-aș tunde?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate