poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-06 | |
Este trist.Ce???Totul.Cand crezi ca ai totul,ca ai o viata a ta,ca esti iubit si ca iubesti,cu impliniri,bucurii,suparari(fara ele nu am simti ca traim),ca ai un drum ce trebuie urmat cu suisuri si coborasuri....da,ce faci atunci cand vezi ca de fapt nu ai nimic.Ca totul a fost minciuna???Te trezesti brusc intr-o lume ce-ti pare straina,ai senzatia ca tot ce te inconjoara e fals,ca nimic nu va mai fi la fel.Ce faci atunci?De unde stii incotro si spre ce mergi?Mai poti avea idealuri,mai poti gasi in sufletul tau o umbra de speranta si sa spui ca totul va fi bine???Nu...Esti pierdut pe vecie intre vise ce par nascute moarte si idealuri ce par de neatins.Esti singur,ratacit printre ruinele vietii tale,pe care nu demult o considerai minunata.Uite cum,un om se poate transforma brusc.Stiu ca ceva in mine a murit pentru totdeauna:increderea in oameni...am oferit totul si nu am primit decat deziluzie si am simtit gustul amar al infrangerii in lupta cu viata.Nu voi mai iubi,nu voi mai fi fericita,voi crede insa in mine,si voi incerca sa renasc din cenusa ca acea superba pasare Phoenix.Am sa fac asta pentru mine sper sa si reusesc,stiu cu siguranta ca niciodata nu voi mai fi cea care am fost...si e pacat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate