Intr-o zi am primit cadou o cutiuta maronie cu o ghinda in ea.
Totul incepuse intr-o primavara. Eram in fata blocului si ne jucam ‘Ratele si vanatorii’. Eram toti murdari si loviti si tipam cat ne tineau plamanii; era putin dupa-amiaza, mai aveam vreo doua ore, poate trei pana incepeau sa apara parintii de la lucru. Numai doamna Paun mai iesea din cand in cand pe balcon:

- Va rog sa va mutati mai incolo!

Toti tatii ii spuneau doamna, era mereu aranjata, cu bucle facute parca pe borcan si cercei mari – de jos pareau niste boabe uriase de fasole. Ochelarii trebuie ca-i cumparase de la ceasornicarie, numai acolo vazusem noi tot felul de obiecte vrajitoresti: ochelari, ceasuri, ochelari cu un singur ochi, butuci mici, lampi si multe multe lucruri si roti mici. Iesea pe balcon, noi nu-i vedeam decat capul si bufneam in ras pe ascuns. Ne era frica, stiam ca nu-i putem vedea decat capul fiindca restul nu era decat o matura. Uneori cand ne plictiseam incepeam sa urlam doar ca sa-i vedem ochelarii, ne imaginam ca trimite spirite dupa noi, asa ca eram obligati sa urlam pana ajugeam in beci.
Eram toti murdari si obraznici cand, probabil tot dintr-o vraja, aparuse pe banca o fetita negrisoara, cu o fusta plisata, cu nasturi rosii si cu pumnii plini de caciulite mici. Ne-am oprit toti, am inceput sa ne scuturam si am inconjurat-o.

- Nu sunt caciulite, sunt ghinde!

- V-am spus ca nu sunt caciulite!

- Sunt vrajite?

- Or sa ne scape de toate doamnele din cartier?

- De unde le ai?

Ne-a povestit tot. Le primise de la mama ei. Fetita locuia impreuna cu bunicii ci cu tatal ei. Si in fiecare vinere isi vizita mama undeva departe, n-a stiut sa ne spuna, intr-o cladire alba. In dimineata aceea primise de la mama ei o punga cu toate caciulitele acelea. Nu stia de unde erau, ii promisese ca saptamana viitoare o sa-i povesteasca, tot ce trebuia sa faca era sa le pastreze cu grija. N-a vrut sa ne dea nici una. Asta ne-a scos pe majoritatea din minti:

- Nu sunt bune de nimic!

Ne-am luat mingea si am inceput iar sa tipam. Nu stiu de ce, dar mie mi-a trecut prin cap ca daca as avea si eu o ghinda si as iubi-o foarte foarte tare intr-o zi mi-as putea dori orice.
Trebuie sa fi uitat apoi si de fetita si de caciulite. Dar in primavara am primit de la mama cutiuta maronie. Tineam ghinda mereu la mine pana s-a desfacut in doua. Apoi m-am gasit in bratele mamei, o strangeam tare, plangeam si-mi doream sa-mi promita o alta ghinda. Mama isi plimba mainile prin parul meu si zambea, iar frate-miu radea infundat in spate. Apoi m-am gandit ca toate mamele, si numai ele, au o multime de caciulite si vraji, altfel cum ar fi stiut mama de fetita cu nasturii rosii?