poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-02-04 | |
Intr-o zi am primit cadou o cutiuta maronie cu o ghinda in ea.
Totul incepuse intr-o primavara. Eram in fata blocului si ne jucam ‘Ratele si vanatorii’. Eram toti murdari si loviti si tipam cat ne tineau plamanii; era putin dupa-amiaza, mai aveam vreo doua ore, poate trei pana incepeau sa apara parintii de la lucru. Numai doamna Paun mai iesea din cand in cand pe balcon: - Va rog sa va mutati mai incolo! Toti tatii ii spuneau doamna, era mereu aranjata, cu bucle facute parca pe borcan si cercei mari – de jos pareau niste boabe uriase de fasole. Ochelarii trebuie ca-i cumparase de la ceasornicarie, numai acolo vazusem noi tot felul de obiecte vrajitoresti: ochelari, ceasuri, ochelari cu un singur ochi, butuci mici, lampi si multe multe lucruri si roti mici. Iesea pe balcon, noi nu-i vedeam decat capul si bufneam in ras pe ascuns. Ne era frica, stiam ca nu-i putem vedea decat capul fiindca restul nu era decat o matura. Uneori cand ne plictiseam incepeam sa urlam doar ca sa-i vedem ochelarii, ne imaginam ca trimite spirite dupa noi, asa ca eram obligati sa urlam pana ajugeam in beci. Eram toti murdari si obraznici cand, probabil tot dintr-o vraja, aparuse pe banca o fetita negrisoara, cu o fusta plisata, cu nasturi rosii si cu pumnii plini de caciulite mici. Ne-am oprit toti, am inceput sa ne scuturam si am inconjurat-o. - Nu sunt caciulite, sunt ghinde! - V-am spus ca nu sunt caciulite! - Sunt vrajite? - Or sa ne scape de toate doamnele din cartier? - De unde le ai? Ne-a povestit tot. Le primise de la mama ei. Fetita locuia impreuna cu bunicii ci cu tatal ei. Si in fiecare vinere isi vizita mama undeva departe, n-a stiut sa ne spuna, intr-o cladire alba. In dimineata aceea primise de la mama ei o punga cu toate caciulitele acelea. Nu stia de unde erau, ii promisese ca saptamana viitoare o sa-i povesteasca, tot ce trebuia sa faca era sa le pastreze cu grija. N-a vrut sa ne dea nici una. Asta ne-a scos pe majoritatea din minti: - Nu sunt bune de nimic! Ne-am luat mingea si am inceput iar sa tipam. Nu stiu de ce, dar mie mi-a trecut prin cap ca daca as avea si eu o ghinda si as iubi-o foarte foarte tare intr-o zi mi-as putea dori orice. Trebuie sa fi uitat apoi si de fetita si de caciulite. Dar in primavara am primit de la mama cutiuta maronie. Tineam ghinda mereu la mine pana s-a desfacut in doua. Apoi m-am gasit in bratele mamei, o strangeam tare, plangeam si-mi doream sa-mi promita o alta ghinda. Mama isi plimba mainile prin parul meu si zambea, iar frate-miu radea infundat in spate. Apoi m-am gandit ca toate mamele, si numai ele, au o multime de caciulite si vraji, altfel cum ar fi stiut mama de fetita cu nasturii rosii?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate