-Ce vrei sa spui?
-Vreau sa spun ca esti o proasta daca nu crezi in vise...
-Prost esti tu ma uratule,viata nu e chiar un un basm iar visele nu-ti dau de mancare.
-Mdea,ma rog,cum zici tu.
-"Mdea,ma rog,cum zici tu", altceva mai stii sa zici?
-Magda,asculta la mine,visele iti dau speranta iar speranta iubita mea iti fac viata mai usoara,intelegi?Daca nu am mai visa nu ar mai exista speranta si atunci am muri...incet, sufocati de atatea griji si de rutina asta care,dupa cum vezi s-a instalat si intre noi.
-Dao` dracu` de rutina Marcele ,eu te intreb ce mancam maine?

Maine murim de foame,da,sa vad pe lumea cealalta daca o sa mai strige dupa mine ca o isterica "Marcele ce mancam maine?".
In fiecare zi ma intampina cu vocea ei ascutita,cu urletul acela ce-mi sparge tamplele.De la un timp insa a inceput sa-mi sune a melodie.Nu ma mai enerveaza ci dimpotriva,imi place.
***
Ma aplec peste balustrada,oameni,peste tot numai oameni...cladiri,cerul,pamantul,tremur si mie frica,mie frica de moarte si totusi...
***
Pentru cateva clipe parca am auzit-o: " ...mancam maine?"