mă simt ca într-o continuă mascaradă
deși promisesem că lăsăm măștile deoparte
nimeni nu vrea nimic de la tine
și nimic de la mine

suntem noi cei care ne simțim datori
să dăm explicații
să îndreptăm erori
deși încă avem surâsul de prunc imprimat în noi

mă simt ca și cum lumea se învârte prea repede
e un carusel al nebunilor
nu pot să țin pasul
pot doar să joc rolul ce-l știu pe de rost

cât despre trenul dorințelor noastre
acesta s-a oprit demult
dar refuzăm să-l lăsăm
căci știm că mai bine de atât nu ar fi fost

și văd cum se perindă prin noi
dureri și simțiri
iubiri și tăceri
(și te întrebi de ce mă ascund?)