umbra zeului popula toate șoselele,
nu mai voiam s-ajung
la doctoratul iluziilor
realul mă purta în brațe ca pe fiul meu
devenisem o fantomă celestă
din pământul reavăn țâșneau oasele lui enoh
îmbrăcat în haine de gală profesorul
mă aștepta de la 4 dimineața
de atunci au trecut două mii de ani și mai bine

mă uit la ghetele tale de soldat

să nu crezi că te laud
nu despre tine vorbesc
ci despre creșterea limbii române
ce va fi fiind cât toate limbile lumii la un loc
nici măcar nu poți vorbi
cu eleganța lui Atilla
despre substitutul de propoziție ori de frază
deși parc-ai vrea să ochești
timpul visceral de-a pururi
cu săgețile lui Zenon
urcând direct in pomul cunoașterii
înfulecând lacom mărul Evei
ori al lui Newton

d’aia limba română are legile ei
atracțiile universale
se scriu cum mergea Iisus pe apă
pe panta aceasta urcă numai apostolii
fumul ideilor aprinde flăcari himerice
și o mie de greci rezolvă-n cor problema înțelepciunii
întregind Cosmosul în ruină
Homer are de sfârșit Iliada in limba română