peste noapte, peste acoperisurile orasului, peste oamenii
care alearga cu capul plecat, peste masinile care fumega obosite,
peste voci si lacrimi, peste gandurile libere de pe strazi,
peste zgomote, miscare si lumini, peste dorinti si rugi
pluteste sufletul meu.
iar eu zac dedesubt.

mi-as trimite gandurile atat de departe incat sa nu-si mai
gaseasca drumul inapoi. poate as ramane o planta fara ele.
si totusi as continua sa traiesc, as inflori si poate ca
odata totusi s-ar intoarce la mine, atrase de parfumul meu.
si poate vor aduce brize indepartate si alte parfumuri care apoi se vor transforma inapoi in oameni alaturi de mine.