poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-09-16 | |
Telefonul sună în noapte și se aude:
-Veniți doamnă, a venit, este aici. Ia cheile grăbită și pornește spre ușă strigând: -Vii?... -Nu, a venit răspunsul tatălui. -Știam, a răspuns mama sec, ieșind pe ușă. Ajungând la bar, intrând pe ușă, se trezește cu un bodyguard în fața ei blocându-i drumul. -Nu aveți voie d-nă, i se spune. -De ce ? Nu am 20 de ani ? Vă rog să luați mâna de pe mine acum, în clipa asta. Știu că fiica mea este aici. Dacă ați primit ordin să nu mă lăsa-ți să intru, mare greșeală, pentru că nu voi face scandal. O voi lăsa să mă privească ea, nici măcar nu mă interesează unde se află in sală. Rușinea este a ei, dacă mai știe ce este aia rușine? Și-a plătit biletul de intrare și s-a așezat la masă. Barmanul a apărut -Știu unde este, am văzut, adu-mi o cafea ,spune ea, lacrimile pornindu-i din ochi. -Mulțumesc că nu ați făcut scandal și îmi pare rau, sincer... Și-a savurat singură cafeaua.Oare ce era în sufletul ei? După ce a terminat-o, s-a ridicat demnă de la masă și a ieșit din bar. A observat cum o mogâldeață încerca să se ascundă după un bărbat. Era fiica ei. A privit-o , continuându-și drumul spre ușă și a ieșit lăsând acolo tot ceeace avea mai drag pe lume. S-a urcat în mașină și a pornit cu gîndurile ei spre casă. Ziua următoare în jurul orei 15,00 mama fetei a fost anunțată că tatăl prietenei a decedat. Atunci i-a venit ideea. Seara s-a îmbrăcat în negru și a pornit spre bar, a intrat și s-a trezit cu fiica ei în brațe. -Mami cine a murit? întrebase ea cu voce scăzută. -Scumpa mea, tatăl Ancuței. Știam că dacă voi veni în negru nu mă vei ocoli, așa că m-am hotărât să încerc din nou. Hai să ieșim pe hol afară că mor de rușine să se uite lumea la noi. Acolo afară am văzut un loc unde lași garderoba și nu e nimeni. Au ieșit și s-au asezat acolo. -Măi copile ce ți-am făcut de mă pedepsești în halul ăsta? întrebă ea tremurând. -Mami te rog!...Nu mă întreba dacă vrei să mă mai vezi. -Cum? Ce spui? Vrei să mă bagi în pămînt? Mamă tu știi că sunt bolnavă ce vrei să mai îmi pregătești draga mea? Dacă nu vii acasă am să înnebunesc. Am nevoie de tine. S-au despărțit cu promisiunea că o v-a căuta.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate