Maci infloriti. In fiecare dimineata trec pe langa biserica in curtea
careia creste un manunchi de maci infloriti. Imi fac cruce, pe strada, nu grabit, ci ca si cum ar sta vremea in loc, timp de o inchinare. Am impresia ca tin mult macii infloriti acolo, de la un an la altul. Timpul de-acum trece mai lent, de parca rosul de mac inflorit nu s-ar degrada cu fiecare ora.
Astept sa apara dupa peretele nordic al bisericii, ba chiar intind gatul inaintea pasului, cumva sa fiu sigura ca ajung la ei si tresar la gandul ca nu i-as mai vedea acolo.
Acum catva timp am intalnit un cersetor cu doua buchete imense de maci in mana, sa fi avut vreo suta de fire fiecare. M-as fi dus la el sa il intreb daca nu le vinde, dar poate ca nu era cersetor, cum parea dupa haine, poate era regele macilor.
Intr-alta zi am vazut un tanar traversand strada cu un fir de mac lung
de mai bine de un metru in mana, iar corola cat doua palme de-ale mele de mare. Gandul mi-a fost imediat spre ia uite ce ma modificat genetic. Poate ca era doar regele macilor.
Acum as vrea sa opresc vremea de iunie. Nu pentru ca te iubesc, ci pentru ca imi mai vreau macii infloriti, supusi in manunchi, pe peretele de nord al bisericii.

In fiecare dimineata ma rog la Dumnezeu sa mai tina o zi macii infloriti.


Alma, 12 iunie 2002