mă țin ultimele gheare ale lumii
mie nu îmi pasă
torn ceva tare într-un pahar de cristal
beau cu satisafacția ultimei clipe
înainte de apocalipsa urii
apoi îmi deșurubez ochii
îi pun la loc în sertar
scot dinții
îi arunc în paharul de apă
îmi demontez mâinile
pun bine fiecare piesă
doar și mâine e o zi
caut sufletul și nu dau de el
ce să mai caute între atâtea
metale inutile
cineva zicea că sunt o păpușă
tenul alb
părul roșu
ochii mari
eu aș completa
fără inimă
o cicatrice de sus până jos
mută
singură într-un tramvai gol

păpușa pleacă acum
să cânte melodia morții