nerostirile mele își caută locul
căci le-au ajuns depărtările asemeni blestemelor
uscându-le carnea în lacrimă

prinse-n capcana timpului cuvintele-așteaptă
așteaptă și se prefac moarte
pentru-a sări la gâtul imaculatelor foi ce-au întins capcane

mâna leagă ultimele semne și-aprinde rugul
fericit cel ce-și vede cuvintele carbonizate și visele crescând
departe de pielea ce se desprinde și cade de pe oase…

toate suntem o singură viață ce rămâne dăltuită-n timp
căci la-nceput a fost cuvântul ce-nghite tot timpul și
pleoapa timpului cade închizând ochii cuvântului țintuit