Fără de-nceput...
lumini și umbre-ntre zbateri de pleoape-
m-au acostat sfios, dar foarte hotărâte,
visele neauzite ale oamenilor obosiți de prea multă viață,
făr’de nici un rost adunată-n cupe-nalte de șampanie,
dar uitată... și apoi, din greșeală, spartă!
Rame diferite- trunchiate sau drepte-
sunt trupurile ce poartă amintirile viitoare ale viselor secrete,
prezentului rămase- constant- neprezentate.
Acum- incomplete- frânte, mult prea devreme,
din ele rămânând... doar viețiile-n cercuri-ntregi neterminate,
vise ucise... de prea multe lumini și umbre-ntre zbateri de pleoape!
Le-ați întâlnit, vă asigur, în viață, măcar odată,
Vag familiare, dar deja mult prea străine, visele noastre-
umbre abia șoptite ale realitățiilor netrăite,
uitate-ntr-o cupă de șampanie!
La nesfârșit... evaporate.