Toate trec.... Toate trec, îmi spuneai atât de convins încât în momentele alea începusem să cred și eu. Dar momentele acelea au trecut și ceea ce simt e încă în sufletul meu. Nu doare decât noaptea târziu, dar e de ajuns și pentru restul zilei. E ca și cancerul de sânge.... Aparent sângele are culoare normală, își îndeplinește funcțiile normal dar de fapt este letal. Dar și așa, ai nevoie de el, e ca un rău necesar și nu poți decât să-i administrezi calmante. Poate că ceea ce simțim unul pentru altul ne face rău în anumite zile, dar au fost și multe momente frumoase, încredere și respect. Nu vreau ca ceea ce simt pentru tine să se transforme într-o formă de cancer pentru sufletul meu. Nu vreau sa devii calmant, vreau ca tu să fi viața....
Spui că tu ai credință. Să-ți aduc aminte ca "Dumnezeu este Iubire".... și tu ce faci? Renunțînd la sentimente renunți la credință. Și știi că a avea credință e unul dintre cele mai grele încercări pentru ființa umană. Așa că îți propun să ne înarmăm cu răbdare și înțelepciune și să mergem în continuare împreună pe drumul pe care l-am ales amândoi.
De ce să treacă ceea ce simt și de ce să treacă ceea ce simți? Iubirea nu e ușoară, dar e frumoasă, e sublimă și merită să lupți pentru ea. Și undeva în adâncul sufletului tău știi ceea ce vreau să spun....
Așa că lasă ceea ce simți să-ți curgă în suflet și în trup și abia apoi vei înțelege ce vreau să-ți spun și numai atunci vei înțelege fericirea. Pentru că sufletele tânjesc după iubire așa cum trupurile tânjesc după mângâieri, pentru că suntem oameni și avem natură duală, pentru că putem simți și pentru amândoi, dă-ți și dă-mi dreptul la fericire. Iar adevărata fericire se află în NOI....