poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-12-06 | |
Am uitat cu toții(sau aproape toți) de unde am plecat. Am încetat să mai simțim: unii din comoditate, alții de la prea multă filozofie.... Atâta se filozofează în cercurile mele: că ce e viața, ce e iubirea, ce scop avem? Dar nimeni nu se mai întreabă "Cine sunt EU?". Filozofăm pâna uităm de unde am pornit și nici măcar nu știm încotro ne îndreptăm. De ce să iubim? E mai ușor să-ți răcești gura, învinețindu-ți buzele cu cuvinte seci, spunând "idei" fără logică, idei care par că sună bine, "idei mărețe" sau "poetice". Și uite așa am ajuns mizantropi, cu pretenții la iubire, iubire al cărui sens nu-l înțelegem și nu-l simțim. Se mint "iubiții" în așternuturi murdare.... Dar nu de dragoste, ci de ipocrizie. Ea visează la unul din prietenii lui, poate un artist sau un "filozof", el visează la doi ochii hipnotici, care l-au privit de prea puține ori dar care îi bântuie gândurile și îi ard sufletul zdrențuit. Doi ochii prea demonici pentru mediocritate, incapabil să vadă Edenul din spatele lor....
Folosim cuvinte cu sensuri mărețe care parcă ne fac să arătăm mai culți nevăzând însa vidul înalt din sufletele noastre. Privesc în jurul meu și majoritatea sunt amorfe de carne, animate de bani și putere.... Societatea.... Și cu cât decad mai mult pe panta asta(decăderea fiind exponențială) cu atât mai multe pretenții au. Hilar. Și râd de noi, visătorii, aruncă în noi cu cuvinte stupide, încercând parcă sa ne smulgă cu forța iluziile și sa cădem și noi în mediocritate. Știm că vă doare concurența și că vă doare fericirea noastră. Dar fericirea noastră e din alte sfere pe care voi, amorfii umblători, nu aveți cum să le "știți"; e vorba de simțire, de a vibra și de a fi. Și DA!.... iubesc. Neînteleasă mi-e iubirea.... Cum să-nțelegem metafizica atunci cand am ramas la mărul care cade datorită gravitației? Nici cuantica nu prea știm ce-i cu ea și eu am pretenții la metafizica?? Hmmmm.... De ce ai vrea tu să depășești complexul Cătălinei (Luceafarul)? Sau de ce nu ai fi tu Dalila? Ca să fiu eu așa, ca Echo? Întrebări fară răspuns.... Răspunsuri fără întrebări....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate