…stau pe gardul de fumat privind mașini și oameni separându-se de forme.
… pierdut în veșnicile obsesii și depresii, sunt spontan readus în ceea ce nu mai este realitate de mult, la vederea unei persoane cunoscute - chiar personajul de baza al luptei neuronale aparent interminabile…

(când războiul neuronal din hipotalamusul meu va lua sfârșit, voi reveni la stadiul de cefalopod)
…dar cine va veni la ceremonia de înmormântare a sinapselor?

....aparent banal pentru un agorafob, ma închid ermetic în propria celulă devastată de viziuni aruncate la nimereală peste tot, prin toate ungherele nebănuite. Încep din nou procesul de sinucidere în masa a propriilor voințe ce se avăntă către niciunde. Niciunde pentru că nu s-au finalizat niciodată și asta tot din cauza ... dracu’ mai stie a cui !?
Halucinantele momente de ceea ce credem a fi realitate se scurg pe rând în canalizarea uitării. Formele se șterg singure, un val de ceață catadicsește să poposească deasupra neuronilor faultați cu brutalitate de nestimulantul cotidian… Viața ca un rahat...