Tânara fată,înlacrimată
Stă îngenucheată pe pământ.
Cu rochia neagra si părul galben
stă nemiscată,parcă-i o moartâ,
o frumoasă stană din piatra.
Doua cale minunate
i se desprind din buchet,
capul îsi înclină,
smerit se-nchina,
îsi deplange viata,
îsi recheama soarta,
măcar o secunda din eternitate
să mai poată zăbovi pe pamânt
Să-l îmbratiseze si să-l sărute
ca să n-o uite dincolo de mormânt.