Poate o să credeți că fabulez când o să citiți următoare mea pățanie, dar să știți că este purul adevăr.
Am fost nevoită să-l caut într-o zi pe fratele meu la serviciu.
La poartă mă întâmpină portarul:
- Bună ziua.
- Bună ziua, răspund eu. Îl caut pe fratele meu, Baba.
- Sigur zice portarul, drept înainte la camera 13. Pe ușă e scris Baba Vasile și Moș …
Am văzut roșu în fața ochilor crezând că-și bate joc de numele meu, și n-am mai reținut numele doamnei Moș. Am tăcut totuși, nu i-am răspuns la… cum credeam eu, provocările lui i-am mulțumit din vârful buzelor și am trecut fierbând de mânie pe lângă el.
Nici nu știu cum am ajuns în fața ușii cu nr.13, iar acolo am rămas înțepenită cu mâna pe clanță. Pe tăblițe erau afișate Baba Vasile și Moș Adela (cred că acesta e prenumele).
Am intrat în birou râzând în hohote.
- Pe voi doi, pe criteriul numelui v-au angajat? l-am întrebat râzând, pe frate-meu.
- Sigur, mi-a răspuns el, pe un ton glumeț, acesta a fost primul criteriu de angajare.