poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2008-05-02 | |
Valea fetei(fetii)
În cântec de păsări Și cristal de asfințit, Drumul plin de praf, Mă poartă obosit. O liniște coboara, Și ingheață tot ce e viu, O silueta în alb Mă atrage în pustiu. Cu firca mă încântă Surâsul neclintit, Și ochii ei ma alintă Cu dragoste și chin. Mâna an vrut să i-o ating Și înapoi s-a dat, Cu lacrimi în ochi, Două vorbe a țipat: "Salvează-mă", a spus, În timp ce a dispărut, Și m-a lăsat singur Sub stelele de argint. În vise o aud plângând, Lângă un stejar batran. Firul ei de lacrimi, Din el izvorând. În fiecare noapte îmi spune, cu un glas divin: "stejarul trebuie să moară ca eu să pot traii". La miezul nopții am pornit, Cu sufletul convins, Să fur mireasa codrului, Și să o fac a mea. Toata pădurea s-a pornit, Să stea in calea mea, Dar focul inimii aprins În cale tot ardea. La asfințit izvorul de lacrimi a secat, Când trunchiul gros și negru, luptei a cedat. Despicat în două, A dezvăluit o fată, Cu mult mai frumoasă, Decât in orice vis. Scapată de blestemul Ce a fost nevăzut, Odată cu inima ei, Padurea a renăscut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate