carnivorul e un animal prietenos.
îl excită indiferența cărnoasă. îi spintecă vulva și-și face rezerve
din resemnările ei .

prietenia lui e o delicatesă servită la rece, rar degustată.
ajuns la maturitate, el își extinde spațiul personal,
ridică metri de zâmbet ghimpat
și patrulează pe graniță
înarmat până-n dinți cu silabe tăioase.

în contact cu angoase străine, carnivorul
dezvoltă reacții adverse. inițiază plimbări prelungite prin țara exotică a sinelui și
se delectează savurându-și cu înghițituri mici spațiul interior.

pe parcursul său afectiv, poate suferi grave mutații genetice.
în prezența extrem de rară
a dragostei sau a altor sentimente conexe,
animalul poate involua până la stadiul
activării genei recesive a altruismului.
atunci instinctul său de supraviețuire tinde spre zero. oasele i se strâng în formă de inimă, ascuțimile se retrag și corpul i se arcuiește
până devine asemănător cu al unei femei fericite. doar atunci
animalul poate fi rănit letal.

exemplarele puternice
și cu o mare violență latentă acumulată în perioada de creștere
se pot salva prin reactivarea furiei și anihilarea sentimentelor adversarului.

supraviețuirea îi conferă animalului
imunitate afectivă pe tot parcursul vieții sale adulte.