Nu stiam cum sa incep. Voiam, neaparat, sa fiu copywriter. Dupa care mi-am dat seama.
Aveam 13 ani. M-am dezbracat, mi-am pus un sac pe mine. Am scris pe el ca imi vand sufletul.
M-am asezat pe trotuarul din fata scolii si …am asteptat.
Pe mine nu ma lua nimeni. Pana intr-o zi. Dupa care am trait asa, fara el. A fost primul lucru pe care l-am vandut.
Am inceput sa vand lucrurile din casa. Am vandut masa din bucatarie (am organizat licitatie,pentru profesori, la scoala, “Masa care face minuni pentru cei cu sufletul curat”). M-au dat afara pentru inselaciune. Hmm…n-am mai vandut la scoala, nu mai reprezanta o provocare.
Am pus gheata intr-o sticla si multe petale de flori. Am oferit-o cadou directoarei. M-au primit inapoi. Dupa care florile au putrezit. Nimeni nu mai suporta mirosul. Nu stiau de unde vine. M-au exmatriculat iar.
Am vandut bucati de strada copiilor din cartier, si-au construit case pentru animalutele lor. A trecut o masina si a distrus cartierul rezidential. A fost o luna doliu, peste 10 hamsteri au murit, 2 pisici si un papagal.
Ai mei au decis sa ne mutam.
Orizontul meu se largise.
Toti ma intrebau cum era in orasul meu. Le-am explicat. Multi dintre ei s-au mutat.
Mi-am facut o gasca de vreo 20 de pustani, i-am organizat intr-o societate secreta si i-am infiltrat in familii din strainatate.
Blocul a devenit prea trist. Am desenat o bulina pe el. Asa a devenit in mare parte al meu.
A redevenit vesel si nu a mai avut nevoie de bulina. Am sters-o.
Am ajuns foarte cunoscuta printre agentii imobiliari. Ma obligau sa fiu bogata.
Era prea liniste in cartier. Trebuiau alti copii. Am inceput sa vand povesti de dragoste.
A devenit prea galagios.
I-am organizat si acum lucram impreuna la gogoasa anului.