Am început să putrezesc, doar brațele și capul îmi mai pot sluji spre a te recunoaște.
Când n-or mai fi ochii, degetele ți-or desena conturul binecunoscut cu ani de-a rândul.
Nu mai am nici sex, nici pântec, doar bustul plin fără de folos, în încercarea mea de a-ți surâde.
Se scurge pic cu pic tăcerea membrelor vâscoase, adunate toate într-o găleată de zoaie,urât mirositoare.
Câteodată tic tac-ul mă oprește din creionarea suferințelor îndurate, pe cartonul murdar al vieții, risipite pe țărmuri plictisitoare...