apoi mă uit cum mi se-ncalcă tenișii pe trepte în sus,
simt izul acru al mațului ăstuia care e scara, foamea sau timpul, mă mir de căldura moale a țigării ca de burta unui cățeluș bine-alăptat.
și cățelușul ăsta își încalecă rama,
apoi vine babeșul golgotic și, printre spume colorate, îmi roade o ureche și mă azvârle ca pe-un păianjen pe biserică-n sus. și eu mă cațăr și mă tot-mi se rup ciubotele-mă dor chelicerele și la dumnezeu nu.

înainte să-l văd în bulgakov pe sculptorul ăla straniu cu mustăți răsucite și păr de aur și pantaloni largi ca de samurai și el să nu mă vadă în vecii vecilor amin. am alergat pe alte scări să-mi scap călcâiele dintr-o mare negreală. și-avea negreala asta trup de cerșetoare c-un umăr lat cât zidul berlinului și-un cărucior hidos abia o trăgea. mi se făcuse creierul răvaș cu labe de cârtiță. sub.


și am tot mers până am ajuns la o mănăstire. aveam inele mici de tablă pe mâini și sânge uscat pe unghia a doua stânga-mută nebunul

și-a apărut Marele Nebun cu panglici în toate cotloanele ochilor-lipicioase ca
și i-am căzut la picioare-"păpușa diavolului", mi-a zis, "tu ești"-i-am căzut sub picioare-era încălțat cu teniși de pocăință
să vezi cum se-ncalecă pe scară în sus.