azi este foarte frumos afara! si m-a apucat un soi de nostalgie. carmen pleaca la amsterdam si se duce sa se aranjeze la oltenita. stii ca acolo lumea e mai rabdatoare, are timp si e mai grijulie fata de clienti, nu ca aici, te coafeaza si te epileaza pe banda rulanta, parca-i fi in razboi...si mi-e dor de zilele linistite de acolo...de diminetile calde si de apusurile de soare...si linistea aia coplesitoare si timpul, care parca-i la dispozitia ta...si zilele cand scriam, noptile in care citeam pana dimineata si diminetile cand ma trezeam cu ochii umflati, la fara cinci, sa fiu la fix la liceu...am senzatia ca viata ne este ordonata de un serviciu, de care suntem legati, ca si cand am fi pedepsiti sa nu putem trai altfel decat asa...esti organizat, te culci la o anumita ora de teama ca a adoua zi sa nu intarzii, stai acolo cateva ore si pleci spre casa, spre un film sau spre un teatru sau iesi sa mananci cu prietenii...si astfel ajungi din nou la somn, de teama sa nu intarzii a doua zi...iar timpul de privit cerul si pasarile si copacii nu exista...de fapt, aici nu exista nici cer, nici pasari, nici copaci...exista blocuri, masini si oameni grabiti...spre ce anume se indreapta? spre serviciu, scoala, teatru, film, restaurant sau pur si simplu spre casa...ca sa doarma, de teama sa nu intarzie a doua zi...
vine primavara si mi-e teama...stii ca eu am crize existentiale in acest anotimp...as vrea sa-ti trimit o carte...ai cumva o adresa unde as sti ca ajunge sigur?
te pup.
scrie-mi despre tine. tu ce simti, ce iubesti, ce speri si daca esti nostalgica!
acum e cald si frumos. sper sa vina primavara!