Țin în mână certificatul meu de naștere
un petic valid al existenței mele
și mă gândesc la durerile
mamei -
parte din mine

trag cu ochiul la tata
dar nu zice nimic
oscilez între vis și realitate
și nu înțeleg mare lucru
știu doar că este vorba despre mine
și mai știu că pe moașa satului
o chema Ana
așa o chema și pe mama
dar i se spunea Anuța
datorită siluetei ca a unei umbre subțiri
ceremonia de la biserică s-a ținut cu ușile închise
că Dumnezeu era plecat

nu nu este o minciună...