te rog rămâi
lumina pură
ce încă îmi uimeşte ochii
şoapta tremurândă
ca un fior de doină
ce-mi susură-n ureche
aroma transpirată-a sării
sacralitate tatuată-n piele
mireasma de iubire
ce a făcut din mine omul
pe care drogat în fiecare zi
fără să ştii te trag pe nări

rămâi te rog
păcatul meu dintâi
ascuns sub salcia pletoasă
ce m-a iniţiat în
ce înseamnă împreună
predestinare
în straie de consoartă
pe tabla de ÅŸah unde ursitoarea
încă îşi mai plimbă nebunul
fericirea
din paharul amăgirii
cu care mă îmbăt
de fiecare dată când mi-e dor
împerechere
de suflet nepereche
pe dulcea-mi răstignire
descântec
încarceratului în jurăminte
pe care clipă de clipă le încalcă
tămadă
pentru colecţia-mi de răni
în bătălia pentru tine adunate
speranţă
în naufragiu
perdantului la circul vieţii
clipa de pace
în războiul meu cu mine
zâmbetul
ce-n fiecare dimineaţă
gusta din ceaÅŸca-mi cu cafea

de neuitare să ai parte
şi binecuvântare
amintiri curate ÅŸi senine
ca bucuria primei întâlniri
să mă visezi noapte de noapte
mai bun ÅŸi mai frumos
decât am fost vreodată
să-ţi ierte zeul
păcatul de-a mă fi ales
pe mine orfanul ÅŸi proscrisul
de neodihnă să ai parte
pe perna ce încă-o împart cu tine
foc viu în inimă să-ţi ardă
doar ca să mă dezgheţi
în iarna care nemiloasă vine
şi în final noroc să ai
şi dincolo de viaţă tot de mine