sunt zile în care fără să vrei
te gândești că mai devreme sau mai târziu
te vei strânge ca iarba cosită
și nimeni nu va cunoaște
locul în care ai stat

atunci îți rătăcești mințile de durere
că n-o să apuci să guști pastéis de Belém
că n-ai vizitat insulele Hebride
că n-ai dansat liber ca Anthony Hopkins
după 39 de ani de sobrietate

și fix în momentele astea
ăl de sus te lecuiește de tot netrăitul
îți arată în slowmotion hidoșenia lumii
ce va să vină

atunci sufletul tău binecuvântează
pe domnul și binefacerea lui
de a te naște în lumea care îți trebuie
apoi te apuci de trăit
mai vârtos ca un pui de zăgan
care-și împinge din cuib
fratele mai nevolnic
o gură în minus
o pâine în plus