cu timpul durerea își schimbă culoarea
ca o hârtie îngălbenită pe care tot scrii și tot scrii
sentimentele au consistența sordidă a cărnii
totul
se dărâmă și se reconstruiește
fără să țină cont de nimic, într-o dușmănoasă și iluzorie prezență
îmbrățișări care nu aduc nimic
și zile ude de atâta îngăduință
cu tine
ești o cârpă cu care oricine poate șterge pe jos
ori poate cel mai prețios dar al negării
să-ți distrugi bătrânul zid care te leagă de
alcool, panică, uitare și respirații
să vină toamna ca să mai putem muri o dată
ești atât de sexy în toate fotografiile astea și mă bucur
că măcar asta ți-am spus.