ceea ce știu
e că viața-i tot mai scurtă
din acest motiv am început să mă grăbesc

mă grăbesc să dorm,
dar nu în sensul că mă culc odată cu găinile,
ci doar că nu mai dorm toată ziua
ca pe vremea când viața era lungă de nici nu-i vedeam începutul
despre capătul dinspre partea asta
pe care acum aproape că pot să-l ating
nici vorbă

dorm repede și am învățat să alung visele
doar pe cele în care nu pot atinge cu mâna locul acela lăptos și rece,
doar pe acelea nu le alung,
căci știu
ce trece, dincolo rămâne
de aceea nici nu mă uit în oglindă noaptea
pentru că ar trebui să o pipăi
să mă văd precum m-ar vedea un orb

oricum
visul nu ține mai mult de cât mi-ar lua să-l scutur de poveste

așa am rămas fără prea multe vise

uneori îmi dau seama că sunt doar insul din fotoliu
cu un ziar vechi pe genunchi
și cu o telecomandă
cu bateriile epuizate
care se uită la ecranul televizorului
în care se reflectă conturul ferestrei
de unde răzbate lumina

ascult vacarmul de dincolo de pereți
și îmi imaginez că poate veni de oriunde
posibil chiar din televizor
dar nu sunt sigur dacă este închis
sau l-am setat pe negru

și mănânc tot mai puțin
ca să nu pierd vremea
sunt grăbit pentru că viața este scurtă
și nu-i totuna să înghiți pe nemestecate
mai ales dacă te-ai obișnuit să o faci pe îndelete

citesc puțin tot mai puțin
și mă ocup cu scroll uri că-i mai repede
și pentru că, da, ați ghicit,
viața-i din ce în ce mai scurtă
să glisezi nu se mai practică demult

ceea ce este ciudat
în această transformare continuă a vieții
dintr-o linie într-o linie frântă
cu tendința să devină un punct
este cum se înghesuie în ea
tot ceea ce este interminabil și de nesuferit

poate că acesta este motivul pentru care
se admite că pe o linie încap o infinitate de puncte