Vara aceasta am primit dar de la Înger
O barcă de pescar, un calculator şi-un amnar
Cu care să-mi aprind pipa
Alexis, eu și motanul meu, Picasso
Eram pregătiți pentru încă un Voiaj
Prin Arhipelagul Fericirii
Evident, ai spus tu,
Matematiceşte vorbind
Nimic nu este doar ceea ce pare
Poezia, pictura şi matematica sunt şi ele
Trei moduri de a vedea lumea şi de a înţelege viaţa
Mă voi întoarce-n punctul de-nceput
În locu-n care cântecul e mut
Tu faci un semn de cruce-n cercul lunii
Şi când ajungi la Zero, chiar înfloriră prunii
Ţi-au aburit sprâncenele cu zorii
Şi-n jurul tău se adunară norii
Străfulgerând cu fulger şi cu tunet…
În inimă-i ecoul cu răsunet

La distanţa mâinii întinse
Nu lăsa omul cu mâna întinsă
Nici când cere şi nici când dă
Că bine-i să faci binele
Când este vremea lui
Toate au vremea lor
Unghiul şi triunghiul
Pe scară, pe vapor sau la Pescărie...

Într-o seară și cu lună și cu nori și vânt
Patru stele fără nume răsăreau în gând
Și din raza amintirii clipe cad în gol
Din fereastra ta cu scară vin în rostogol…

Pescăria este locul care vibrează cel mai bine cu ceea ce sunt eu acum. Le are pe toate. Și oamenii și digul și plaja și pietrele, scoicile, pescărușii, briza, terasele, ieșirile spre oraș, câinii, pisicile și lacul cu lebede din apropiere. E verde azi lacul albastru. Culoarea aceasta mă readuce la o zi frumoasă în care m-am întâlnit pentru prima oară cu lebedele. Cu ani în urmă căutam subiecte pentru picturile mele. Să fie pitorești, să aibă mișcare și povești, să aibă aceeași vibrație cu inima mea. Toate bucuriile mele se legau de culoare, de Soare și Mare. Prima ieșire de la Pescărie m-a dus undeva, foarte aproape de Primărie. De la Pescărie la Primărie era un drum pe la Trei Papuci și pe la Căpitănie. De la Trei Papuci am ajuns pe Stradela Vântului, pe Strada Mircea Cel Bătrân și pe Faleza de lângă Casino unde m-am împrietenit cu Pictorul Ionel Mătăsăreanu…

Deși era o fire dificilă, pasiunea comună pentru pictură și poezie a fost urzeala unei țesături de întâmplări care au făcut posibilă prietenia noastră. Prima întâlnire am avut-o în Galeria Hotelului Perla din Mamaia unde Doamna mea avea prima ei expoziție de pictură. Un domn subțire, albit de vreme, cu părul pletos, acoperit de o beretă căzută spre stânga, se apropia de un tablou, până dădea cu nasul de pânză. Apoi se depărta, privindu-l filtrat printre gene. În fața tabloului cu lebede și-a dat bereta jos și recitând:
''…Trece lebăda pe ape între trestii să se culce/ fie-i îngerii aproape, somnul dulce/ Doar izvoarele suspină,
pe când codrul negru tace;/ Dorm şi florile-n grădină, dormi în pace!...”
a venit la mine și la Doamna mea…
- Sunteți Pictorul Mătăsăreanu?! i-am spus eu.
- Nu. Eu sunt un muncitor portuar, mi-a răspuns el.
- Metaforic vorbind, pictorii mariniști sunt și ei muncitori portuari, a spus Doamna mea…
- Doamnă, îmi plac lebedele dumneavostră. Au grație. Vă dau un Casino de-al meu pentru o lebădă. Acceptați schimbul?

Era-ntr-o zi de joi când am scris: prietenie zic, tu, din ecou zici, să fie, ecoul ecoului revine înmulţit şi zice şi el, prietenie şi tot aşa, până ne-am trezit că ne-am împrietenit într-o zi de joi, cum ar fi azi, într-un simultan cu Ordinea, cu Hazardul, cu Norocul şi cu Focul... în carusel… Aici, la carusel, norocul, bucuria şi poezia se ţin după noi… Ce zi este azi? Da, daaa, e joi… mai vedem noi...

Ideile mele sunt moștenite de la tata și mama. Ele sunt comoara mea pe care o las moștenire urmașilor mei. Fiecare lună, cu darurile ei. Darurile tale, Septembrie, sunt pline de lumină, simțire și de Dumnezeu-Viu cu care ne dăruiești și pe noi, muritorii de rând, cu inima ta curată, cea care, de la mitosul neantului la neantul astral face ca spiritul materiei să fie materia spiritului, pe care sculptorul o dăltuieşte în libertatea mişcării unui peşte, a zborului de pescăruş… Semințele tale de bucurie, de mulțumire pentru binefaceri, smerenie și toate cele bune vor rodi iubire, ani de pace și împliniri...

vântul, foarte tare, dinspre mare
a adus lângă mine o Arătare
o lebădă vorbitoare
am întrebat-o
despre viaţa zburătoarelor
primele zburătoare despre care mi-a vorbit
au fost pescăruşii aceia mici
cât nişte porumbei
care-s râzătorii şi ponticii
prieteni cu zburătoarele de la debarcader
lebedele fiind
graţioasele fidele ţărmului…

Soarele se întoarce pe același drum
Un alt acum

Pe șaua dealului
Carul Mare de atunci
Când eram niște prunci…




Constanța, Duminică, 3 Septembrie, 2023