Mi-am adus aminte despre o inimă foarte încăpătoare, cvadruplu compartimentată pentru orice necaz, cu pasiunea enormă pentru scris, cea a lui George Vasilievici, mort într-o lună prier, pe 10 aprilie 2010 la 32 de ani încă neîmpliniți. Era un poet douămiist extraordinar, care mi-a dat din "inimă macră" dedicație pe primul volum dăruit de el (au fost și altele) și o simpatie eternă frățească, formată într-o breaslă tomitană boemă, din care făceau parte și Mădălin Roșioru (fiul regretatului Ion Roșioru), Marius Pârlogea, Carmen-Raluca Șeban (căsătorită, pe urmă, Naclad), Mihaela Stan (tustrei colegi de la Teologie-Litere de-ai mei), scriitorul tipograf Viorel Petraru, Alinele atât de gașcă Alina Voiculescu și Alina Spînu, Mugur Grosu, Luana Luban, Miki Vieru, scriitoarea tehnoredactor Irina Iacovescu de care eram foarte atașat, petrecând ceasuri întregi, toți redactorii și colaboratorii revistei "Tomis", inclusiv graficianul foarte talentat Florin Petcu, cel care prezenta și "Începutul BD-urilor in Franța", trecând de la comics-uri (benzi desenate) către portrete și desene alegorice. Eu eram doar colaborator al revistei. George Vasilievici îmi transmitea atâta curaj, conversând în plimbări lungi, la mese cu colegii săi de serviciu pe Tomis Corso, hoinărind amândoi și prin niște localuri din Constanța, zăbovind ore multe în redacția revistei "Tomis", unde a fost mult timp și redactor-șef cu joint de calitate între buze și cu pălărie (jointul său semăna perfect c-o țigară obișnuită), deseori ieșind să admirăm marea pe faleza centrului, "ieșiți din tipare". Prietenia noastră a ajuns una online în ultimul an al său pe "Agonia", când ne tot apreciam reciproc textele (merită căutat la ultimele sale comentarii, de aici, de pe site). Era cel mai mare îndrăgostit de Poezie, un amant sau un Don Juan al ei, proză autobiografică-fantastică ("Yoyo", "Viseptol"). George Vasilievici, cât am ținut la tine, cât am suferit aflând că ai plecat dintre cei vii. "Din inimă macră", și eu sunt alături mereu de tine, George. Ești o parte din mine pentru totdeauna. Frate din cer, din "Viseptol", cred că de aceea a fost impostura mea ca Irinel Georgescu, să-mizduc aminte de tine, de marea ta dezinvoltură, nonșalanță, jemanfișism, frondă față de cei invechiți din USR (era și un conflict, intre cei tineri de la "Tomis" si mai vechii de la fosta revistă "Tomis", migrați la revista "Ex Ponto", in jurul lui Ovidiu Dunăreanu, maestrul care m-a promovat)! Oriunde te-ai afla, George, mi-e dor de tine și acolo unde vei merge definitiv vreau să fiu cu tine, frate!
Era la intrarea în demisolul scrisului și o familie de câini maidanezi, trei haioase "mascote" vii ale scriitorilor tomitani în curtea liceului "Mihai Eminescu", pe unde își avea sediul revista culturală "Tomis". Sunai la orice oră la poartă și deschidea cineva: fie Irina Iacovescu, fie Raluca Șerban (cea mai bună prietenă colegă a mea din facultate), fie Mădălin Roșioru, fie George Vasilievici, fie și el nelipsitul de la mașina de tipărit lunar exemplare, Viorel Petraru (ajuns după încetarea aparitiei "Tomisului" secretar de redacție la "Observator" din Constanța, despre care am amuțit când am auzit că s-a stins în ziua de 13 decembrie 2012.
Cea mai neoavangardistă revistă literară a și reînviat de un an, din 2022, sub conducerea Alinei Costea (tot o Alină a resuscitat-o, Alinele-s ocrotitoarele speranței artistice din Tomisul lumii culturale actuale).