Putem vorbi acum și despre dinastiile Noului
Regat Egiptean ori despre teoria relativității
generalizate,
aceleași clișee ne-au înlocuit replicile mature
de altădată.

Aceleași ca la toată lumea,
precum un fel de sancțiune că am îndrăznit
să ne certăm la miezul nopții fără acte și capturi
de ecran în față, jucând tenis cu
teoriile pe care unii le cred luate din cărți.

Chiar și invectivele erau solemne și deștepte,
trădând drumul nostru spre ceva nedefinit,
în același timp rarefiat și orgiastic, din care
nimeni nu se mai întoarce la fel.

Nici nu știu unde am ajuns cu vorbele noastre,
istoria devenise lăbărțată, nepăsătoare și
dornică de a fi înlocuită; mereu deveneam
altceva, un regizor neserios ne dădea
mereu alte și alte roluri, pe care le aruncam
nepăsători în carnea și în frica noastră.

... Cu vorbele de acum abia ne putem cumpăra
înghețată, iar mâinile noastre nu au nevoie
nici de șoapte pentru a duce gunoiul.
Bunurile și ideile circulă între noi precum trenul
în țările civilizate.

Totuși, să ne rugăm de cuvinte să greșească
în locul nostru,
să ne învețe cum să mergem cu verbele de mână
chiar spre un Univers cam gol.