În formele sale oneste timpul e doar o convenție
pentru ce nu trăim implicat
de aceea când simt că el se oprește
e pentru că tu mă îmbrățișezi
descifrându-mi alfabetul prezenței.

Cine aș fi eu cât nu m-ai atinge?
ce ar face visele tale din copilarie acum?
unde-ți zboară gândul când buzele
tocmai îți transformă pielea
într-un derdelus pentru respirații sacadate?
Ce ar mai fi după aceea,
surprinsă de cât de ușor îți vine
să închizi ochii acum,
să-mi vezi brațele
înconjurându-te sonor?