În formele sale oneste timpul e doar o convenție
pentru ce nu trăim implicat
de aceea cînd simt că el se oprește
e pentru că tu mă îmbrățișezi
descifrîndu-mi alfabetul prezenței.

Cine aș fi eu cît nu m-ai atinge?
ce ar face visele tale din copilarie acum?
unde-ți zboară gîndul cînd buzele
tocmai îți transformă pielea
într-un derdelus pentru respirații sacadate?
Ce ar mai fi după aceea,
surprinsă de cît de ușor îți vine
să închizi ochii acum,
să-mi vezi brațele
înconjurîndu-te sonor?