|
poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
|
|
| |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
|
agonia ![]()
■ Manualul fluxului intern
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-10-28 | |
Nu mai știu cum suna vocea ta;
doar aerul tremurat între două tăceri. Râsul tatei — o frunză sfâșiată de vânt. Glasul mamei — un fir de apă sub gheață. Și eu, copilul cu urechile pline de lucruri neterminate. Uneori cred că amintirea e un sunet care se stinge de rușine; vocea dispare nu când moare, ci când nu mai are cine s-o asculte. Și vine liniștea, nu ca o pace, ci ca o ființă care respiră în pereți și-ți numără bătăile inimii ca pe niște greșeli. Mă sperie golul, nu pentru că e gol, ci pentru că acolo aud tot ce am uitat. Tăcerea — un cimitir al vocilor, unde fiecare ecou își caută trupul.
|
||||||||
|
|
|
|
|
|
|
|
|||
| Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate