Ce înseamnă local și ce înseamnă sfânt? Cred că de aici ar trebui să pornim. Și am să încerc să mă explic succint. Local este o arie alcătuită din orizonturile vizibile și descriptibile în aceiași măsură în care sacrul este receptarea unei manifestări fenomenologice, o suită de evenimente de neuitat. De aceea a vorbi despre sfinții locali presupune a vorbi despre identitate. Despre identitatea de credință, de limbă, de neam, de cultură, de istorie sau geografică. Nu mai spun cât de importante sunt în această abordare sociologia, antropologia sau literatura. Toate acestea, de fapt, contribuie la prezentarea rolului pe care îl are lucrarea sfinților locali în comunitatea credincioșilor.

Datorită acestor dimensiuni, sfântul nu poate fi nici local, nici universal. Caracteristicile lui depășesc granițele locului nu pentru că s-a născut, a trăit sau pentru că a edificat în această parte de lume, ci pentru că în toate câte a făcut a rămas în sfințenie. Toate cele împlinite de el prin felul în care le-a trăit îi conferă aura de sfânt. Toate sunt sfințite pentru modul în care a trăit și nu pentru că a trăit într-un anumit loc sau într-un anumit timp.

În lumea de azi sunt zeci de altare creștine. Pe fiecare Hristos euharistic este prezent ca jertfă deplină. Sfinții de lângă noi își trag seva din aceste altare de jertfă în care sângerează Hristos răstignit. Această jertfă dumnezeiască, unică și universală, este asumată de cei ce se sfințesc prin sângele ei. În acest context dimensiunea locală a jertfei nu doar că este, ci devine universală.

De aceea sfinții locali aparțin întregi creații. De aceea sfinții fac din local universal. De aceea trebuie cinstiți, prăznuiți și sărbătoriți în aceiași măsură și cu aceiași pioșenie pe care o datorăm în mod suprem lui Dumnezeu, ținând cont de, bineînțeles, deplinătatea orizontului pe care numai divinitatea o poate exprima.