Problema tuturor religiilor monoteiste, care propovăduiesc o doctrină soteriologică, se rezumă la faptul că vor să facă dumnezei din absolut toți adepții cărora le oferă viață fără ca aceștia să își propună ori să urmărească într-un fel anume acest obiectiv.
Toate religiile monoteiste prezintă existența unui singur și absolut Dumnezeu.
Lucrare mântuitoare a lumii, adică îndumnezeirea tuturor persoanelor care o alcătuiesc ca rațiune a ei, nu este, nu devine și nu rămâne viabilă în context monoteist.
Nu poți vorbi de singularitate când propui prezenței universale să se manifeste prin diversitate.
Cu toate acestea, principiul unității în diversitate, ca paradox al existenței, devine viabil prin definirea existenței ca nesfârșire a divinului care se lasă împărtășit atât timp cât își dezvăluie orizonturile fără a fi atinse de aceia care nu le pot cunoaște.
Cu alte cuvinte, în cer nu pot fi tot atâția dumnezei câți sunt pe pământ. Și nici invers.