Familia mixtă și la a II-a mână?!

La restaurant într-o stațiune balneoclimaterică.
El, mic, îndesat și cu ceva burtă, zero tuns pentru a masca chelia dar cu ceva barbă. Îmbrăcat cu o cămașă ce avea imprimeuri albe din flori și care, probabil fusese roșie dar, acum bătea în roz. Avea ghiul cu monogramă la inelarul mâinii stângi.
Ea, subțire, româncă sau poate nu! Dar după cum dorea să-i facă educație celei mici, atenționând-o că nu-i frumos să stea cu picioarele pe scaun, aș zice că da! Cu toate că acesta nu e un criteriu obligatoriu! Nesimțiți sunt în toate etniile! Era cu două numere mai deschisă la culoare decât el, avea părul vopsit blond, strâns aproape de creștet într-un coc de modă nouă, din care, frumos, tindeau către înălțimi, câteva bucle ce dansau sprințar la fiecare mișcare a capului. Gene false și un năsuc cârn. Un lanț solid dar elegant la gât, două perechi de cercei, una tip belciuge mari, una tip bobițe, două brățări, la mâna dreaptă, parcă mai fine decât lanțul de la gât.
El, supărat că ea a atenționat-o pe cea mică în privința comportamentului, i-a spus vreo două, din care cred am înțeles-o pe ultima: „taci că-ți bag mâna-n gât”.
Alintătura cea mică, admonestată de mamă, nu avea mai mult de 4 ani.
Ea a tăcut. Și-a căutat țigările, a tras scrumiera aproape și a aprins o țigară. S-a frecat la nas pentru a atenua smârcâitul, și-a reținut lacrimile și a privit-o pe cea mică care stătea cu picioarele flexate din genunchi pentru a putea ajunge cu tălpile pe scaun.
Cei trei adolescenți ce-i însoțeau, două fete și un băiat, ce păreau a avea între 14 și 16 ani erau aproape absenți. Puteau fi copiii ei, dacă ea s-ar fi măritat la începutul pubertății, dar erau mai închiși la culoare comparativ cu cea mică. Aș spune chiar mai închiși decât tatăl. Una dintre adolescente avea rochie vernil, culoare ce o prinde de minune pe regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Cealaltă avea gene false ca mama bună!? sau vitregă !? sau soacra !? În schimb ambele adolescente erau voinicuțe cum mai toate tinerele din ziua de azi sunt! Traiul bun!? Hormonii din alimente!? Chimicalele!?
Când a venit chelnerul să ia comanda iar cea mică și-a exprimat dorința „ouă și cartofi prăjiți”, mama a comentat iar tatăl a contracarat-o din nou cu „taci că-ți dau un pumn în cap”.
Nedorind să atrag atenția, am renunțat la monitorizarea familiei; mai trebuia să și mănânc! Am remarcat totuși că, cu tact și diplomație din partea ei, prânzul s-a sfârșit cu bine. Adică copila a mâncat ciorbă cum dorise mama. Deducție: poate era doar gura de el iar ea era foarte sensibilă de-i dăduseră lacrimile după prima admonestare!? Astfel se pot evita războaiele chiar dacă unii au de suportat efectele stresului!