poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-01-31 | |
orașul
negru plin de strălucirea viciului ascuns între ziduri cărți necitite amintiri pe care îmi este greu să le strâng în sacul de la morga spitalului ultimul poem are mirosul unui cadavru despre care auzisem că se poate întoarce oricând mai bine l-aș arde până la ziuă mi-ar cânta îngerii ca în noaptea de crăciun ar apărea stele noi aș avea un brad în cameră și multe globuri cu porumbei pe care ar scrie spargeți în caz de război nu avem pompieri nu avem pâine și sare cu care să întâmpinăm moartea doar atingeri cu subînțeles în ziua tratativelor coreea de nord îi face semn rusiei pe sub masă china ridică un munte de orez în sprijinul bombelor aruncate degeaba noi slujbașii mărunți ai aceleiași istorii ne gândim la familii la locurile sigure pe care le știm și pe care nu le vom putea cumpăra niciodată deodată orașul este prea mic și întunericul mușcă din statuia libertății până la adăpostul de carton al oamenilor străzii care dorm cu sticla în buzunarul din interiorul hainei în fiecare dimineață o iau spre canale trec de negustorii de pește și brutari întâmpin soarele ca pe primul client al zilei ce nu crede în finalul său fericit bat străzile pline de zgura unei insomnii vulcanice prin mine urcă și coboară îngerii ca pe scara lui iacov atât de repede încât uit ce îmi spun li se văd doar picioarele
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate