poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-01-27 | |
1. Azi trecem pe uliţele vieţilor noastre
Începând cu cele ale copilăriei în care Cele mai multe întâmplări sunt cu familia strânsă la cină Seara, când mama ne strângea în casă O striga mai întâi pe Gina, Gina îl striga pe Puiu Puiu mă lua în spate, galopând, într-un suflet cu mine, la fântâna din curte Unde ne aşteapta mama cu găleata plină cu apă Scoasă din miezul pământului Cu o cană de lut verzulie, pictată cu un cocoş pe ea Ne toarna mama apă-n căuşul palmelor Ne frecam palmele, apoi aruncam apa pe obraji Pe gât şi pe urechi, răcorindu-ne Aburii ieşeau din noi ca din pâinea caldă… 2. Tare-mi plac nuanţele curate Ca nişte gânduri care ţin aproape Şi care, oricât s-ar îndepărta de întâmplare În memoria lor există cântecul de mare Însoţit de lătratul de câine Cu lapte şi pâine Pentru pisici, pici şi pitici Cu câinii la vânătoare de arici Când aici şi când acolo O-ho-hooo... ce departe-au ajuns ele Lătrătoarele mele, Primele culegătoare de pietre şi scoici… 3. Să punem în valoare Darurile dimineţii de la mare Pescăruşii, valurile, malurile, Casele de pe ţărmul mării, Pescăria, Casinoul Faleza, oamenii, porumbeii, bătaia clopotelor, Portul, Vapoarele, bărcile pescarilor, scările coborâtoare la mare, Intersecţiile, Stradela, Pasarela Sărbătorile, serile, zorile... 4. În sfârşit, orbul a început să vadă Ştii ce spune Sofia Kovalenskaia? It is impossible to be mathematician without being a poet in soul Este imposibil să fii matematician fără a fi poet în suflet... Pe 18 decembrie 1989, Revoluţia ne-a prins în Timişoara, momentul în care, în biografia mea, au apărut alături de lucrări în matematică o serie de scrieri literare, naşul meu literar fiind Nicolae Motoc, cel care-a îngrijit revista Tomis, rubrica mea, Scara lui Escher, fiind locul în care s-au născut Spaţiile mele poetice şi personajele... 5. Spicuiri de povestiri, cu iubiri şi întâmplări Cu sau fără orizont, cu sau fără idealuri Dincolo de dunga albastră şi de dealuri Pe un picior de plai, o Stradelă a Vântului Îmi pune-n pericol ordinea gândului “Cea mai îngustă arteră pietonală din Peninsula constănțeană afișează același farmec și frumusețe, ca celebra stradelă a ”Sforii” ce astăzi este un obiectiv turistic al Brașovului. Legenda spune că marele povestitor danez, Hans Christian Andersen, ar fi menționat această stradelă în una din scrierile sale, spunând despre aceasta că nu ar depăși lățimea unei palme. Acesta, la mijlocul secolului al XIX-lea, aflat într-un voiaj prelungit în Germania, Italia și Turcia, ajunge de la Istanbul, în vechiul Kustenge (Constanța). În 1841, acesta acosta în micul port al Constanței. Kustendje este aşezată pe un mal povârnit, cu stânci calcaroase, încrustate cu scoici. Nici un copac, nici un tufiş, doar câteva colibe fără geamuri, cu acoperiș de stuf rezemat în pământ, înconjurate de o împrejmuire de piatră. Un steag flutură, un grup de femei privesc sub văl sosirea, iar tătarii se pornesc strigând întru întîmpinarea pasagerilor. Debarcaderul se compune din blocuri din piatră trântite unul peste altul (…) Case sărăcuţe, pe jumătate dărăpănate, formau strada principală, care era destul de lată; ici colo zăceau coloane de marmură și de piatră cenușie care după înfăţişare aparţineau unei epoci mai vechi. La începutul anului 1900, străduţa era văzută ca o graniţă simbolică între casele a două cartiere: cel grecesc şi cel armenesc. Aceasta era pavată cu piatră cubică, în genul stilului italian. Apare prima oară în documente în 1912, iar în hărțile orașului din 1921. Un imobil boieresc , ridicat la finalul secolului trecut, atrage atenția tuturor celor ce pășesc pe această frumoasă straduță. Cert este faptul că orașul Constanța deține o stradelă unicat în România, o arteră pietonală de aproximativ doi metri lățime, pe o distanță de doar 100 de metri, prin jumătate de secol de istorie…” 6. Nu m-aş fi gândt niciodată că Sofia Kovalevskaia îmi va deschide ochii cu romanul ei, “Nihilist Girl”. Vera Barantsova, o tânără aristocrată, tânjește să-și dedice viața unei cauze. Lumea ei privilegiată este radical schimbată de emanciparea iobagilor de Alexandru I. Vera speră mai întâi să meargă pe urmele martirilor creștini, dar un latifundiar vecin - un profesor liberal concediat din funcția sa la Universitatea din Sankt Petersburg și exilat în moșia sa - îi deschide ochii asupra nedreptăților din Rusia... 7. Şi acum, un purpuriu zglobiu, voce şi chitară. Începem cu amintirile din gară. Spune-le tu cum îţi vin. Tu cânţi şi eu te pictez. Improvizează că poţi. Vocalizele lui aaaaaaa şi iiiiiii, 7 de aaaaaaa, 7 de iiiiiii, până intri pe scară. Treci pe la toate uşile, pe la toate mătuşile... „Mulţumim, o Doamne sfinte, pentru viaţa ce ne-ai dat/ Ca roua din zori, ce coboară pe flori, e dragostea lui Iisus”... 8. Cum îi stă bine Infinitului Să vină-n Adevărul din urmă Pictura face loc Culorii Culoarea face loc Sufletului Viaţa Sufletului face loc Veşniciei şi Poeziei Aşa cum le stă lor bine Împreună... Eu zic Una, Tu zici Două Eu zic Trei, Tu, Treizeci şi Trei Şi prin toată halimaua În ibric fierbe cafeaua Şi mai dă pe dinafară Înspre seară... Aşa ne povestim noi De dimineaţă spre viitorul zilei Cântecul copilei acoperind În acorduri de chitară Culorile Stradelei Vântului Spre seminţele gândului Semănate pe Plaja cu suflet De la Pescărie până pe Strada Gării din Cogealac... Constanţa, Joi, 27 Ianuarie, 2022 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate