Salutare de la mare
Şi-un cântec cu poveste, pe lângă cărare
Vorba Pictorului

“Sunt fericiți cei ce văd frumosul în locuri
obișnuite, acolo unde alții nu văd nimic. Totul e
minunat, ajunge doar să ai capacitatea de a privi
cum trebuie”. Camille Pissarro


Un crin, un trandafir şi o lalea stau de vorbă cu steaua ta
Am să deschid fereastra de sus
Din dulapul Tympului cu 5 uşi
Fiecare uşă, un anotimp
Al 5-lea anotimp fiind al poeziei pictate
Pe zmeul de hârtie
Rămas moştenire de la mama
Din copilărie

Vântul, marea, florile, pescăruşii şi gândul
Mi-au pieptănat şi mi-au colorat amintirile
Cu cântecul iubirii în care-a venit Dorra
Pe pragul atelierului de la Pescărie
Unde-a născut 7 căţei

Adevărul acesta se naşte-n noapte
Cântecul valurilor este
Cântecul râului din pădurea iubirii
În care tainele firilor noastre
Împlinesc fericirea întregului absolut

uite-aşa, încet, ca melcul
dăm o tură prin poveste
şi cinstim întreaga veste
cu cărările de munte
de sub tâmplele cărunte
cu o traistă-n vârf de par
folosit azi de toiag
mai urcăm cu el un prag
pragul viselor nescrise
cu întinderi necuprinse
cele-n care azi e ieri
mâine-i ziua-n care-mi ceri
să dau calului ovăz
şi să-ţi spun cum se-ntâmplară
întâlnirile din gară

Precum florile de cactus
Pentru iubire trebuie să însetezi
Dacă vrei ca bobocul să se deschidă

Zarurile, darurile, foarfeca mare de croitor
Şi cărarea coborâtoare spre mare din RodadoR
Toate ucenicesc şi slujesc întâmplării fericite
Din lumea cu arcade-n deşertul Micului Prinţ
În care se întâmplă minunea înmulţirii pâinilor
Şi toate celelalte minuni...

Jocul acesta vine din inima iubirii în care tainele firii fac ramuri de măslin sălbatic ale cărui arcade găzduiesc porumbei, lăstuni, pescăruşi şi se întind de la mine până la tine...

Din partea mea azi primeşti ordinul Ramura de măslin sălbatic de pe plaja cu suflet. Ramura aceasta face pui cu care tu faci o livadă din care pot să se vadă toate acestea crescând, trăind şi umblând pe strada fără capete, o stradă care seamănă cu Strada Zorelelor, pe care mergeam la Ţărmul Înalt de la Trei Papuci să vedem răsăritul…

Nu spun mai mult, acum. Vorba multă, sărăcia omului. Le priveşti şi gândeşti. Şi acum, vorbeşte! i-a spus Dumnezeu lui Adam. Ce să spun? a întrebat Adam. Spune ce vezi, spune ce trăieşti, numeşte ce vezi şi bucură-te…




Constanţa, Joi, 9 septembrie, 2021