îmi spunea danko
la cafea/dimineața
privește lumea ca pe un munte/pe care
trebuie să-l urci
pas cu pas


din tufișuri
te vor pândi mulți ochi
unii/colorați
(de la mutațiile genetice)
or să-ți caute punctul vulnerabil
alții însă
te vor privi fără să te vadă

ai să-ntâlnești turme de iepuri
oricâtă vitamina A le vei pune-n morcovi
își vor măsura umbrele cu compasul fricii

te vei rostogoli la vale
ai să cazi
dacă nu se-nchide repede rana
așteaptă-te la muște

când vei vedea urme de urși
nu te opri
dup-atâta hibernare trebuie să se miște și ei
dacă-ți vor ieși în față prefă-te moartă/urșii
pot fi păcăliți cu puțin noroc

vei asculta ciripit de păsări
nu tot ce auzi este cântec
vei zări corbi cu pliscuri în clondire
de rubin și de aur
sunt false prezențe
gela
pe bolta ta de piele și carne
decât în gușile lor/trei rânduri peste guler
mai bine să-ți încolțească grâul în palme

pădurea e un loc întunecos și rău
dar tot mai bună decât o stâncă cheală
și tot mai bine să ai un munte-al tău
decât un muzeu
unde nimic nu este viu

***
danko
am ajuns în vârf și nicio voluptate
ascensiunea este rece și albă
ca o zăpadă
tu despre asta nu mi-ai spus