Neofiții conectați la amatorism sunt copleșiți de erorile care dau evanescență gândurilor superioare și generează în mental gânduri inferioare așezând obstacole în fața vieții din ce în ce mai mari.
Cu cât neofiții nu pot vizualiza ofertele vieții împrumutate de la ființa filantropică a universului, ci văd doar ce involuția îi face să perceapă, adică erorile, neputințele, iresponsabilitatea, delăsarea și surogatele, cu atât aceștia manifestă aprehensiune, anxietăți și stres în fața finalizării unor sarcini importante și se complac în stadiul liminar al cărui provizoriu se perpetuează fără a atinge definitivul.
Neofiții induc vieții o tranziție care se perpetuează fără a se apropia de definitivul care este obiectivul oricărui proiect, provocare sau problemă.
Conștiența neofiților este distorsionată din cauza penuriei de adevăruri și inflației de falsități, surogate și erori de judecare și gândire care se transmit faptelor, activităților și demersurilor, în schimb inconștiența are prolificitate și influențează neofiții să respingă adevărurile pe care le consideră contondente și traumatizante și să atragă iluziile care sunt o formă de escapism și care au o doză consistentă de irealitate.
Neofiții creează, produc și generează surogate lipsite de valoare, cizelare, genuin și calitate, nu-și pot atinge sensurile, fiindcă nu sunt consecvenți abandonând unele principii în favoarea simulacrelor și nici versatili percepând schimbarea ca un risc mărindu-se în contact cu haosul și fortuitul.
Superficialitatea neofiților care a anihilat meticulozitatea, tenacitatea și responsabilitatea îi face să pătrundă în amatorismul racordat la stagnarea în care se simt bine iresponsabilitatea și sinecura.
Neofiții fac o mantră cu semnificații de deprecieri și inferiorități din nu știu pe care îl repetă atât de des încât atrag prostia și ignaritatea ce încep timid și finalizează penibil.
Neofiții sunt superficiali în n-1 fațete ale vieții, însă există măcar o ipostază existențială în care-și manifestă talentul, aptitudinea și abilitatea.
Erudiții sunt profunzi în n-1 fațete existențiale, însă există cel puțin o ipostază ființială în care sunt amatori, superficiali și neofiți.
Neofiții sunt înconjurați de nu știu din care cu greu pot ieși folosindu-și aptitudinea acelei unice fațete ale vieții în care au succes, pe când erudiții își propagă știul prin toate spațiile existenței pe care le-au augmentat prin multidimensionalul și multidirecționalitatea ființării.