poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-03-14 | |
seară secretă unde î-mi odihnesc spiritul străin, unde liniştea eternă atent simulată, cheamă lipsa aceea de cuvinte. unde imaginare, umbrite, singure. unde invizibile contureaza forme inexplicabile, nepronunţate, unde ce trasează premonitor o cale ce duce infinit ecouri de linişte
altitudini de nespusă frumuseţe, graţie imensă de contopire a polarităţilor. nisipuri calme sub paşii tai usori ireali, conştiinţă limpede a ta în solar, hibridă, acvatică, apari şi iluzii apar, î-ţi plac spiralele, ce-ţi ziceam, apropierea extremă, cât mai copletă, cât mai intensă, de fluxul vital din orizontul unei furtuni dorite, în trepte certitudine ce cobori în spirite pulberi de cristale polarizate, să reflecţi viziuni complete, cum să te pierzi, cum sa menţii încontinuu pretutindeni, să reverşi în cine ştie ce adâncuri create, să dizolvi experimentul sferă dintr-o realitate imperfect disimulată identitate terestră în continua vibrare, sferă de graţie ce pulsează indiferent unde, extensie creativă Celestială în apropiere uimitoare de furtuni crude, în care solar spiritul î-şi urmează cursul etern departe distanţă de sursă, zâmbet ascuns de eoni ce se revarsă în matca lui astrală, ce uimitor există - matcă timpurie de întuneric nuclear energii violente din coloană dimensională de flux, simţiri primordiale. frecvenţe Monade în eternul multidimensional al luminii înalte. pulsul de forţă bionic, de ecouri conectate epic în viziuni masive se revarsă, în ascensiune. apar percepţii în stări inimaginabile, efluvii, spectre fluide cu ochii identităţii privind adânc în lumină reimaginează extrem dimensiunea premonitoare cuvinte nu sunt în lacrimile ce alunecând pe obraji ce reflectă depărtarile apusului însângerat al Soarelui, în sărutul fraged al Naturii pe fruntea ta în dimineţile Pământului
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate