mi-era din ce în ce mai greu să ies din naufragiul pe care mi-l pregătiseră
zbătându-mă între viață și moarte
ieșirea din adâncuri nu mai era posibilă
decât prin cerul de lumină opalină
mă-nșurubasem în mine însumi
precum martirii de moartea cea bună
iubirea mai tare decât moartea
mă trimitea la mii de ani de patimă
sensul vieții și al morții devenise giratoriu
nimeni nu mai știa încotro se mai află
dacă e viu sau speculant al iluziei
ideilor de plumb
despre efemera existență
dacă e bolnav
din prea multa contemplare a unor întâmplări străine
străin
te regăsești printre ai tăi care-ți cer sufletul
pentru mai puțin decât singura voință de putere
pe care o pot desfășura
pe covorul de idei intrate-n sicriu
astfel constată hamlet despre țara lui
totul e putred în danemarca
&umbra tatălui se face tot mai mare
nesomn al neînțelepciunii de a privi lucrurile
atât de aproape încât să-ți intre în sânge
&niciun garou nu poate opri hemoragia patetică
medicii de gardă au plecat demult
în spațiul neînsuflețit decât
de palida înserare
de ștearsa amintire a jurământului
pătura din ambulatoriu este inscripționată
cu numele lui hippocrate
de la parter la ultimul etaj al celui mai înalt oraș-turn
ce a început să prindă aripi de beton
la un km deasupra contingentului
locul în care nu se mai poate muri
ÎNVIEREA DOMNULUI
fiind cu adevărat singura problemă
la care islamul nu a replicat prin sabie
& pe care renascentiștii au transformat-o
în forma perfectă a conținutului biblic
în fond o nouă cădere
din magnificiența de purpură a cardinalilor
de cenușă de umbră de fum
evul mediu își ascute timpanele
simt căderea frunzelor în zig-zag
toamna se așterne pe covoarele
zeilor învinși de alți zei